Flory4all

Ceaiul turcesc pe care actorii turci îl savurează în seriale, nu este doar un ceai obișnuit pentru ei, deoarece ei au păstrat tradiția din timpurile străvechi.

Acest ceai rosu de culoarea rubinului pe care culturile orientale obișnuiesc să-l bea zilnic, nu este un ceai din plante medicinale, ci este un ceai negru pe care și copiii pot să-l bea.

Persoanele de naționalitate turcă au o gândire diferită de a noastră, dar în privința primirii cu drag a musafirilor, se aseamănă cu noi. Dacă într-o zi ajungi să fi oaspetele unei familii din Turcia o să fii surprins/ă de cât de ospitalieri și prietenoși pot să fie.

Ajunși în fața ușii lor și după ce le treci pragul, papucei de casă te așteaptă cu drag ca să-i încalți. Femeile care respectă cu strictețe tradițiile nu o să le vezi cu fața descoperită, atunci când au musafiri, chiar și dacă sunt în casă. Acesta este modul lor de gândire, deoarece din punct vedere religios este considerat un păcat ca femeile să-și lase fața descoperită. Precizez că nu orice femeie poartă vălul Islamic.

La noi, românii când avem musafiri obișnuim să-i servim cu cafea și apoi restul bunătăților, dar la turci întâiul servit este ceaiul, licoarea de culoarea rubinului pe care ei o savurează fierbinte, dimineața devreme și până seara se lasă, de câte ori le face plăcere.

În tarile orientale, cum ar fi și Turcia, ceaiul este un semn de ospitalitate, fiind greu de imaginat un mic dejun, întâlniri de afaceri, negocieri pentru covoarele din Marele Bazar, plimbări cu feribotul peste Bosforul Turciei sau o cină romantică în doi, fără prezența licorii de culoarea rubinului.

Când ieși la plimbare pe străduțele Turciei, mall-uri, parcuri, la malul mării, este imposibil să nu remarci negustorii cum strigă “Cay!” (Ceai), deoarece vocile lor se răsună din depărtare.

Ceaiul negru este ceva fundamental in viață socială a turcilor și joacă un rol important în economia națională a Turciei.

 Ceaiul turcesc se bea fierbinte și la 40 de grade Celsius, niciodată cu gheata sau lapte, însa întotdeauna cu zahar.
Infuzia cu ceai turcesc are culoarea roșie, asemenea steagului național și a lalelelor din fața Palatului Topkapî.

Turcii prepară ceaiul folosind un ibric dublu pentru ceai, ibricul tradițional este numit "çaydanlık".
◊ Ingrediente pentru prepararea ceaiului turcesc:

• 4~5 lingurițe de frunze de ceai turcesc
• 4 cești (250 ml) cu apă rece (1 litru de apă);
• cubulețe de zahar

 ◊ Prepararea ceaiului turcesc:

Apa se fierbe în partea de jos a ibricului (fiind mai mare) și frunzele de ceai turcesc se pun în partea de sus împreună cu 2 lingurițe de apa rece în ibricul mai mic, care se pune deasupra ibricului mare. Această metodă permite fiecărei persoane să bea ceaiul așa cum dorește: puternic și negru, sau roșu deschis, luminos și transparent cu o mulțime de apă adăugată.

După fierbere (aproximativ 10 minute), lăsăm apa să se "liniștească" 4~5 minute, altfel apa fiartă, turnată în clocot peste ceai îi va altera proprietățile și beneficiile, iar gustul va fi amărui (nu recomand). Se adaugă lent jumătate din apa fierbinte peste frunzele de ceai (în ceainicul mic), apoi lăsam ceaiul timp de 5~6 minute să se infuzeze (nu amestecăm frunzele de ceai);

◊ Servirea ceaiului turcesc:

• Ceaiul se toarnă în pahare folosind o strecurătoare. 
• Umplem jumătate din pahare cu ceai infuzat, restul paharului se completează cu apa fierbinte din ibricul mare;
• Consumam ceaiul infuzat în maxim 30 de minute (ați văzut și voi în serialele turcești, ca dacă ceaiul s-a răcit, turci nu-l mai beau și prepara imediat altul, deoarece acel gust savuros dispare).

 ◊ Obiceiuri și tradiții turcești cu privire la ceai: 

Turcii preferă să bea ceaiul în pahare mici în formă de lalea. În general, două cuburi mici de zahăr va însoți ceaiul, care este servit fierbinte.

Ceaiul turcesc este făcut într-o modalitate unică, în ceainicul tradițional turcesc "çaydanlıkce", asemănător cu "samovarul", constând într-un vas mare având deasupra sa unul mai mic. Primul ibric în care se fierbe apa, iar celalalt în care se face infuzia de ceai. Infuzia de ceai se pune în paharul de sticlă, sub forma unei clepsidre și apoi se adaugă apa fierbinte în funcție de cât de puternica dorești sa fie aroma.

Infuzia de ceai turcesc çay are o culoare rubinie, roșie ca sângele, asemeni steagului național de care fiecare turc este mândru, asemeni lalelelor din fața Palatului Topkapî.

◊ Bine de știut:

1. Niciodată nu se va turna apa fiartă peste frunzele de ceai imediat, deoarece ceaiul își va pierde, atât beneficiile și proprietățile ceaiului negru, cât și aroma delicată.
2. Dacă veți prelungi perioada de infuzie, gustul ceaiului va deveni amărui.
3. Ceaiului turcesc trebuie consumat într-o jumătate de oră de la infuzare.
4. Într-o zi toridă de vară, un localnic iubitor de ceai din Turcia ajunge sa bea și 20 de paharele de ceai, dacă ești oaspete și nu dorești sa mai servești ceai, atunci pune lingurița deasupra paharului imediat ce ai terminat de băut. Acest gest se traduce: “Sincer, nu mai vreau ceai, este suficient, mulțumesc!”
5. Ceaiul (cayi) este un simbol al ospitalității și prieteniei, dar și al bucuriei de a trăi.
6. Ceaiul a fost cultivat în Turcia pentru prima dată în anul 1917 lângă orașul Rize, în Estul Turciei. De aceea ceaiul turcesc se mai numește și Rize çay.
7. Ceaiul a devenit popular în Turcia în secolul XX, fiind o alternativă mai ieftină la cafea, iar acum este servit la orice oră din zi, fiind nelipsit de pe mesele turcilor.
8. Turcia este cel de-al cincilea producător de ceai la nivel mondial (6% din producție), fiind de asemenea ce-a de-a patra țara în clasamentul consumului per cap de locuitor (aproximativ 7 kg de ceai).
9. Turcia produce în principal ceai negru, cunoscut și ca ceai turcesc, precum și ceai Rize.
10. În 2013, Turcia a produs 225.000 de tone de frunze de ceai. Surprinzător, aproape toate culturile cultivate în Turcia sunt produse într-o mică regiune situată în apropierea orașului Rize. Clima umedă, topografia și apropierea de Marea Neagră fac condiții ideale de creștere.