NLP – HARTA NU ESTE TERITORIUL

  NLP – “PROGRAMARE NEURO-LINGVISTICA”  

                                                                         Partea a II-a

       “COMUNICAREA ÎNSEAMNĂ PUTERE. Cei care-i stăpânesc modul de utilizare, pot schimba modul în care percep lumea şi modul în care sunt ei însăşi percepuţi de către lume”                                                                                                                                 Anthoni Robbins

  În prima parte a acestui articol am discutat despre “Sensul Comunicării”, NLP- Înseamnă comunicare, ne învaţă să comunicam mai eficient şi să controlăm mai eficient pe cei din jurul nostru.

 NLP ne învaţă prin modul în care ne utilizăm minţea, trupul, simţurile, pentru a gândi şi comunica cu cei din jur pentru a duce la împlinire obiectivele noaste din viaţa de zi cu zi.

  Hărţi:

“HARTA NU ESTE TERITORIUL” Noi ne raportăm la mediul înconjurător prin simţuri, (auditiv, vizual, kinestezic-simtul olfactiv şi gustativ este introdus tot la cel kinestezic). Practic experienţele noastre senzoriale sunt cele pe baza cărora cunoşteam, cel puţin în faza iniţială, lumea şi mai târziu prin interiorizarea lor, se structurează experienţa subiectivă, modelele noastre despre lume. Simţurile noastre sunt folosite ca şi filtre perceptuale, de natura fiziologică sau funcţională în percepţia noastră în experienţele trăite.

  Prin interiorizarea acestor experienţe senzoriale, în mintea noastră sunt construite “hărţi” pe baza proceselor nervoase. Când acordăm atenţie acestor hărţi rezultă o nouă filtrare, prin intermediul credinţelor, intereselor, preocupărilor, experienţei noastre anterioare.

  Care este legătura dintre simţuri şi experienţa subiectivă internă?

  Aceleaşi trei simţuri auditiv, vizual şi kinestezic sunt folosite şi la trăirea experienţelor pe plan intern. De exemplu atunci când ne amintim ultima vacanţă la munte: Aceasta experienta internă va fi alcătuită din imagini, sunete şi amintiri kinestezice (căldura soarelui, atingerea diferitelor obiecte, etc).

  Modul în care sunt memorate experienţele pe plan intern, diferă de la persoană la persoană, persoanele din jurul nostru gândesc diferit în anumite situaţii.

 “HARTA NU ESTE TERITORIUL” ne trimite cu gândul direct la percepţiile noastre asupra realităţii, ceea ce înseamnă că fiecare percepe realitatea într-un mod personal, conform credinţelor, valorilor experienţelor anterioare. Toate acestea filtrează şi şi influenţează percepţia noastră asupra exteriorului, reprezentând o hartă mentală a realităţii. Asta înseamnă că modelul construit de noi sau “Harta” este limitată din motivul că dispune doar de modul în care am folosit filtrele perceptuale.

  Cu alte cuvinte, noi percepem teritoriul prin simţuri, apoi procesăm informaţia prin compararea cu experienţele trecute, fapt care duce la crearea unei hărţi conform căreia acţionăm.

  Deci oamenii nu reacţionează la realitatea însăşi, ci la propria harta mentală. Complexitatea şi unicitatea hărţilor noastre interioare fac din fiecare dintre noi o persoana unică.