Scrisoarea bunicutei - Atentia oferita - Un semn de noblete sufleteasca!

Timp estimat de citire: | Vă mulțumim pentru că sunteți un cititor valoros al site-ului nostru.

Te rog doar atât, distribuie la cât mai mulți prieteni și în acest fel, ai mai făcut o faptă bună. Îți mulțumesc!

Era o zi frumoasa de vara. 
 Terminasem cursurile la facultate, timpul imi era bine organizat pentru acea zi si imi doream cu nerabdare sa ma intorc acasa la familie.

Sub bolta cerului de un albastru sidefat, paseam grabita spre mall, razele soarelui imi incalzeau obrajii, adierea usoara a vantului imi mangaia fata, iar parul flutura usor pe spatele meu. 

Obosita si insetata, am intrat in mall, mi-am cumparat un fresh de fructe exotice cu multa gheata, apoi m-am asezat pe o canapea si ma gandeam ce cadouri sa cumpar pentru familie. 

In timp ce vorbeam la telefon si-a facut aparitia o batranica cu un carucior de cumparaturi, care pasea spere mine grabita prin multimea de oameni.

Ajunsa in fata mea, nu isi mai lua privirea de la mine, iar eu o priveam si imi aminteam de bunica mea, caruia si acum ii duc dorul, desii au trecut ani buni de cand am pierdut-o. :(

Apoi am auzit o voce calda ca si a bunicii, care ma salutat si intrebat: 

Poti sa ma ajuti?

Am ramas uimita, iar in urmatoarea secunda am terminat conversatia la telefon, spunand: Te sun eu in cateva minute(fara sa mai dau explicatii)...

Era o batranica cocheta si educata, care tinea in mana un plic alb putin mototolit, am salutat politicos inapoi si am invitat-o sa ia loc langa mine.

Desii nu ne mai vazusem niciodata, amandoua ne bucuram de prezenta una alteia, eu vedeam prin dansa, amintirile frumoase petrecute cu bunica, iar dansa cred ca isi umplea singuratatea cu prezenta mea.

Mi-a intins plicul si cu lacrimi in ochi ma ruga sa-i citesc scrisoarea din el, pentru ca ea nu mai vede bine si nu si-a schimbat ochelarii. Nici macar nu am apucat sa-i dau un raspuns, ca dansa a si inceput sa planga, povestindu-mi ca nimeni nu a vrut sa-i citeasca acea scrisoare, pe motiv ca nu au timp sau ca cine stie ce scrie in scrisoarea respectiva si au refuzat-o pe saracuta bunicuta. 

Desii timpul ma presa, pentru ca puteam sa pierd trenul, totusi am intins mana si am luat plicul, desii in gandul meu rulau diferite scenarii ale acelei scrisori, putin infricata sa nu fie vreo veste rea, ma gandeam cum sa procedez ca sa-i citesc macar cateva randuri din acea scrisoare bunicutei, binenteles fara sa-i fac nici un rau...
 Doamne fereste! 

Bunicuta ma incuraja sa-i citesc, pentru ca ea are doar o fata plecata in strainatate de mai bine de 30 de ani, sotul i-a murit si ca mai avea o prietena, de care nu mai stie nimic si era tare necajita sa nu fi patit ceva.

Ufff, am inceput sa citesc si la fiecare cuvant citit imi statea inima in loc si ma rugam sa nu cumva sa fie vreo veste rea. 

Era o scrisoare de impacare, de la prietena ei, care isi cerea iertare pentru ca nu a mai dat nici un semn de viata si nu a mai vizitat-o.

Bunicuta plangea, si imi explica ca prietena ei era singura persoana care o mai vizita si ca ea nu stie sa-i fi gresit cu ceva, ca sa merite sa o ignore.

Mi s-a rupt sufletul cand am vazut-o plangand!

Prietena ei se scuza, ca nu a mai vizitat-o deoarece bunicuta este bolnava si i-a fost frica sa nu se intample ceva cu ea, iar fata bunicutei sa o acuze ca ar vrea apartamentul batranei. s.a.m.d...

I-am dat scrisoarea inapoi bunicutei, iar ea ma prins de mana si mi-a zambit cu ochii plini de lacrimi, dupa care mi-a multumit si a zis:

Acum pot sa dorm noaptea linistita, pentru ca stiu de la cine este scrisoarea.
I-am urat multa sanantate... si m-am indreptat spre un magazin, in timp ce bunicuta ma privea cum ma indepartez de ea. Dupa cateva minute am iesit din magazin, uimita fiind sa o vad tot acolo, m-am indreptat spre ea si ne-am mai luat inca odata la revedere, apoi am privit-o eu pe dansa cum se indeparta de mine. 
Am iesit in graba din mall si am luat un taxi, apeland pe telefon ultimul apel pe care l-am avut. Dupa ce m-am urcat in tren am avut timp sa ma gandesc la cele intamplate.

Eu i-am oferit liniste si pace in suflet bunicutei, iar dansa mi-a oferit un zambet din inima si m-a facut sa rasfoiesc in drum spre casa, prin albumul clipelor magice, petrecute alturi de bunica mea, amintiri unice si memorabile.

"Amintirile sunt pretioase prin simplitatea lor".
De atunci nu am mai intalnit-o, a disparut din viata mea la fel cum a si aparut.

Am invatat ca poti darui celor din jurul tau, ceva unic si valoros prin lucruri simple, dar nu cu valoare materiala - doar cu valoare sufleteasca...

Oricat de grabita as fi, de acum incolo voi asculta mai intai, daca o persoana vrea sa ma intrebe ceva, inainte de a o refuza.

 Cred ca si tu, nu doar eu am avut ocazia de a fi abordati pe strada, in mall-uri sau alte locatii, iar uneori am fost nevoiti sa refuzam sa purtam o conversatie, motivul fiind: nu am timp sau pur si simplu nu am vrut... 

"Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp".

Garabet Ibraileanu

O scrisoare necitita - Un motiv de indiferenta sau ignoranta?

O scrisoare citita - Poate oferi liniste sufleteasca!

Am un respect deosebit pentru persoanele in varsta.

COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.